Vă dăm binețe

Suntem o ceată veselă de români de omenie, mai verzi, mai copți, mai de departe sau de aproape de hotarele a ceea ce numim patria-mamă, însă, foarte clar – inginerește de clar – situați sufletește în radiația câmpului morfo-genetic românesc.

Într-o lume polifonic globalizată – de care românitatea trebuie să știe a profita cât mai judicios și concret pentru generația de români ce este și ce va să vină, misiunea noastră de credință este extrem de clară și deloc centrifugă mersului lumii de azi: menținerea și consolidarea identității culturale românești.

Cum facem asta? Unind printr-un arhipelag cultural media toate insulele de prezență românească din lumea largă. Literalmente de oriunde ar fi cei care vor să fie parte a acestui proiect de storytelling cu și despre excelența românească, fie ca generatori de conținut, sau ca subiecte ale acestui conținut.

Dar nu sunt doar fraze meșteșugite specifice unui debut, ci proiectare de parcurs ca în orice proiect reușit de ecosistemul Asociației Identitate Culturală Contemporană – AICC. Arhitectură de conținut care, în acest caz, se bazează pe trei vectori ce proiectează în lume identități culturale românești: o suită de podcasturi, editoriale de opinii și articole de opinie, intenție și acțiune.

Despre noi și cu noi, români de orinde ne-am afla, este vorba în esența conținutului platformei haisalut.ro

În plus, noi, cei de la haisalut.ro vrem să realizăm o inovație disruptivă ca dialog multicultural în sensul în care parteneri de dialog sunt: cultura română – în accepțiunea sa cea mai largă și mai puțin instituționalizată, și cultura universală prin străini care au ajuns să ne cunoască îndeaproape, în diferite contexte istorice. O relevanță deosebită ar putea fi modul în care una dintre cele mai cunoscute portrete feminine de adopție românească, Regina Maria, ne-a oglindit imaginea în ochii altui străin interesat de noi, un francez:

„Românii sunt latini. Vorbesc cu inima şi cu mâinile. Din primul moment o adoptă pe Maria. În spatele acestei spontaneităţi afective se ascunde ceva mai profund. Începutul, poate, al unui sentiment monarhic profund în România. După aproape treizeci de ani de monarhie prusacă serioasă şi competentă, dar care duce lipsă de imaginaţie, a venit în sfârşit momentul pentru o regalitate care vorbeşte sufletului. Este un dialog care între Maria şi poporul român va continua, în ciuda vicisitudinilor istorice, timp de patruzeci şi cinci de ani.” – Guy Gauthier, „Missy, regina României”

Iar acest dialog astral dintre Maria și noi, românii ei, mai exact epilogul acesteia, într-unul dintre testamentele Reginei, ne poartă printr-un legământ de valoarea unui testament vrednic de oricare alt lider politic și militar din vremurile proto-românești până astăzi:

„Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.
Am credinţă că v’am priceput: n’am judecat, am iubit…”

N-avem decât să capitalizăm în actualitate aceste cuvinte, prin mijloacele tehnologice ale secolului XXI și să așezăm proiectul nostru într-un conținut dinamic și atractiv pentru noile publicuri, dincolo și dincoace de percepțiile despre noi ale altora și ale noastre despre noi.

Citește și…

Citește și…