Ultimul an de liceu în Irlanda, în pandemie

Scris de David Dinca

25 mai, 2020

Pentru mine, totul a început în data de 12 martie 2020. Mă aflam la școală, în timpul orei de geografie, când profesorul a pornit proiectorul pentru a ne arăta live conferința de presă a Prim-ministrului irlandez, Leo Varadkar, în care se anunța faptul că școlile vor fi temporar închise până la data de 27 martie.

 

Am fost sfătuiți să ne luăm toate cărțile din dulapuri pentru a putea învăța acasă și să continuăm să ne pregătim pentru examenul de Leaving Cert (Bacalaureatul din Irlanda).

Iar pentru orice eventualitate, profesorii ne-au informat și cum vor decurge orele online în cazul în care circumstanțele se mai pot schimba.

Nimeni nu a crezut că poate escala mai mult decât până în punctul de atunci, iar majoritatea profesorilor ne-au liniștit că ne vom întoarce la școală pe 27 martie și totul va reveni la normal. Două luni mai târziu, încă îmi fac temele pe Google Classroom și încep să mă acomodez cu ideea că 12 martie a fost ultima mea zi de școală.

May you live in interesting times” spunea un vechi proverb chinezesc, care nu avea conotații tocmai pozitive. Iată-ne astăzi, în 2020 – când cele mai interesante lucruri din viața tuturor se întâmplă între patru pereți. Iar pentru întreaga populație a planetei, asta înseamnă fie activități relaxante, fie timp cu familia, fie exerciții fizice, treabă prin casă sau ocazionala plimbare până la magazin pentru cele necesare.

 

Coronavirus: Ireland to close all schools and colleges until end of March

La fel este și aici, în Irlanda. La început, am simțit că tot conceptul de „lockdown” va fi ceva îngrozitor și că vom trece cu toții prin cea mai teribilă plictiseală a vieții noastre. Dar, spre surprinderea mea, a fost chiar opusul. După o săptămână întreagă de filme, jocuri video, culcat și trezit foarte târziu și oboseală constantă, am ajuns la concluzia că dacă o voi ține astfel până se ridică restricțiile, nu voi fi altceva decât mai obosit ca la început.

Așa că am schimbat cu totul foaia. Am reînceput să citesc, să fac exerciții fizice în casă, m-am înscris la cursuri online gratuite oferite de facultăți renumite, am început să învăț o limbă străină și, pentru a nu mă pune pe mine sau pe alții în pericol, am decis să ies la alergat dimineața la 5:00, când toată lumea doarme (din fericire, în Irlanda este permisă activitatea fizică în jurul casei, dacă nu te depărtezi mai mult de 5 km.).

Trezitul de dimineață necesită disciplină, iar același lucru este valabil și pentru culcatul devreme. Schimbările pozitive și rutina de dimineață mi-au adus o satisfacție enormă și simțeam că nu îmi irosesc timpul pe durata statului în casă. Dar, cu toate acestea, tot simțeam că nu mă pot bucura la maximum de această libertate, subconștientul meu reamintindu-mi constant că mi-a scăpat ceva. Examenul. Anul acesta se presupunea că dau examenul de Leaving Cert (Bacalaureat), momentul care marchează finalul unei etape importante în viața unui licean și începutul uneia noi. Dar ce faci atunci când încă nu ți-a fost predată toată materia, trebuie să recapitulezi pe cont propriu pentru șapte materii și nici măcar nu știi dacă examenul se va mai ține sau nu? Să mă bucur de lockdown făcând lucrurile care îmi fac plăcere cu riscul ca examenul să se susțină sau să învăț ca și cum aș fi la școală cu riscul că nu-mi va fi de niciun folos după?

Am decis că riscul este mult prea mare ca să îmi încerc norocul, așa că am continuat cu rutina inițială în care am încorporat recapitularea pentru examen.

De asemenea, am constatat că, pentru unii, învățatul în afara unui cadru școlar adecvat, oricât de disciplinat ar fi, este mai mult sau mai puțin similar cu urcatul pe munte fără echipamentul adecvat. Poate deveni dificil dacă nu ai pe cineva care să te îndrume prin oceanul de materie nepredată încă, sau care să îți explice mai în detaliu ce ai greșit la un exercițiu ce presupune analiza și descrierea așezărilor istorice de pe o hartă. Cu toate acestea, am petrecut mai bine de două luni făcând teme și subiecte de LC, făcând și trimițând poze pe Google Classroom profesorilor care trebuiau să mi le corecteze și citind zi de zi știrile cu privire la ce decizie va fi luată de către Ministerul Educației. Ziarele online erau toate mai mult sau mai pe aceeași lungime de undă, cu articole speculative sau opinii despre ce s-ar putea întâmpla: „We apologise to Leaving Cert class of 2020” sau „No standard timetable this year” sau chiar și „Why it’s the right time to kill off the Leaving Cert.

Au fost și lucruri relativ bune care au avut loc. Spre exemplu, ministrul educației, Joe McHugh, a spus că toți elevii care ar fi trebuit să susțină probe orale la limbi străine în Aprilie vor primi punctajul maxim din oficiu din moment ce probele ar fi putut crește numărul de oameni care intră în contact cu virusul. Iar aici se cam opresc veștile bune.

Sunt convins că în multe alte țări elevii în ultimul lor an de liceu se confruntă cu aceleași dileme. Dar, în toate țările și în toate școlile s-au luat diverse măsuri (sau se vor lua, eventual). Important este să privim părțile bune, să ne folosim inteligent de tot timpul liber pe care îl avem la dispoziție și să ne structurăm viața în aceste momente astfel încât să fim mai echilibrați. Chiar dacă pentru mulți elevi examenele înseamnă mult, este la fel de important să ne protejăm sănătatea noastră și pe a celor din jur, totodată făcând tot posibilul să repunem economia înapoi pe șine.

 

Scris de David Dinca

Dinca David este un român stabilit în Republica Irlanda de 2 ani, elev în ultimul an de liceu la St Finian's College

Citește și…

Citește și…

Despre aromânii din Albania

Aromânii/vlahii din Albania sunt așezați în partea sud-estică a Albaniei, în orașul Korça și în zonele din împrejurimi, aceștia cunoscându-se sub numele de „Fărșăroți”. Moscopole (Voskopoja) este cea mai cunoscută așezare în care aromânii au trăit și au avut o activitate culturală, economică și academică remarcabilă.

citește mai mult
Share This