Saga aromânilor din Macedonia (Eroi pătați de Cornelia Golna)

Scris de Diana Vrabie

24 iul., 2020

Apărut inițial în limba engleză, în 2017, la editura Go-Bos Press, romanul Tainted Heroes de Cornelia Golna a fost tradus la scurt timp în română de Mircea Bucurescu, fiind publicat sub auspiciile editurii Eikon, în 2019, cu titlul Eroi pătați. Periplul transferului cultural a continuat prin contribuția Mariei Bara care a tradus din engleză în aromână romanul cu titlul Iroi lâspusits și care a apărut în 2020 la editura Go-Bos Press. Astfel, această povestire ficționalizată a vieții aromânilor, în sensul de depozit narativ, în care se manifestă puternicul sentiment al identității și-a anunțat zborul în lume și sperăm să-l continue neîntrerupt.

 

Viguros ancorată în spațiul balcanic, descendentă dintr-un tată aromân din Grecia și o mamă româncă, autoarea Cornelia Golna deține toate datele pentru a oferi un roman istoric despre destinul aromânilor din Macedonia, într-o excelentă reconstituire istorică și etnologică.

Inspirat din povestea bunicului dinspre tată, trecut prin grila fină a ficționalizării și talentul narativ și portretistic al scriitoarei, acest roman este demn de o transpunere cinematografică, la care te îndeamnă vasta construcție epică, multitudinea personajelor gestionate contrapunctic, jocul perspectivelor narative, haina etnografică pitorească, structura simbolică polivalentă, dinamismul acțiunii, pulsația vieții autentice etc.

Precedat de o dublă ramă edificatoare, oferită prin Preambulul și Prologul din antetul său, menite să contextualizeze și, astfel, să faciliteze demersul narativ, romanul își întinde povestea pe circa șase sute de pagini, care ne transpun într-o epocă tulbure din jurul lui 1900, în provincia otomană Macedonia, când „bulgarii, sârbii, albanezii, aromânii și grecii formează între ei diferite alianțe, sperând că se vor afla printre câștigători atunci când turcii vor fi siliți să-și abandoneze posesiunile europene” (p. 7).

Subiectul romanului edifică o substanțială monografie a universului și istoriei aromânilor din Balcani, surprinși la începutul secolului al XX-lea, când Macedonia devine platforma unor răzmerițe vehemente, declanșate de noile state naționale, Grecia, Serbia, Bulgaria, România, care năzuiesc să-și împartă teritoriul balcanic rămas sub control otoman. Cu o deosebită subtilitate, naratoarea descrie tabloul extrem de heteroclitic al etniilor de aici, al religiilor, al multilingvismului și multiculturalismului, oferind detalii judicioase în privința îndeletnicirilor, meșteșugurilor practicate, ale cutumei, moravurilor specifice și ale mentalului colectiv. „Am devenit neguțători și meșteșugari. Am deschis zările călătoriei și comerțului, am bătătorit drumuri. Cărăușim mărfuri și oameni cu caravanele. Mulți din neamul nostru s-au strămutat în orașe și târguri hăt-departe, chiar dincolo de hotarele imperiului, de dragul afacerilor și al bunului trai… Aromânul ager la minte nu va roboti pe deșelate, ci va căuta să facă avere. Și în felul ăsta își va păstra onoarea și libertatea. Va face ce am făcut eu, se va îngriji de nevoile familiei și va fi stăpân pe soarta lui. Și nu va uita niciodată muntele, care l-a făcut să fie ceea ce este” (p. 294), deapănă bătrânul Agaton.

Metafora muntelui înscrisă în simbolismul transcendenței încheagă pluralitatea planurilor narative scindate între destinele lui Agaton Galan, Ariston Dima, Pavlos Melas, Filip Kapetanopulos ș.a. Este chiar simbolul Mușatei, un sat de la poalele munților, lovit de toate intemperiile posibile, renăscut din cenușă, comportând un acut sentiment al demnității, nevoii de libertate și rezistenței, căruia muntele îi înalță ființa, apropiindu-l de cer. În momentele de grea cumpănă personajele se ridică pe munte ca într-un univers al contemplației, așa cum se întâmplă în scena când Agaton, tulburat de măcelul de la Zelenici, urcă pe coama munților, admirând piscurile „ca niște diamante brute”, ce sclipeau „pe albastrul crud al cerului”.

Printr-un exercițiu de memorie involuntară își amintește cum și-a însoțit bunicul său, pe bătrânul Agaton, cu ani în urmă, în brațele muntelui pentru a contempla „lumea la picioarele noastre”. Aici îi este decodificată de către bunic, pentru prima dată, simbolistica muntelui: „Ăsta e secretul: muntele – sălașul nostru, cuibul nostru de vulturi. Ne-a ținut liberi într-un imperiu de sclavi! Îi știm toate locurile tainice, fiecare vâlcea și coamă, fiecare potecă și cărăruie; putem să citim muntele – semnele urșilor și ale lupilor, ale fazanilor și iepurilor. Și ne-a dat vederea asta largă, de sus, atotcuprinzătoare. De aici putem vedea că lumea e mare, mai mare decât satul în care ne-am născut, mai mare chiar decât muntele însuși și valea dedesubt” (p. 292).

Cornelia Golna, autoarea Eroi pătați

Antrenant ca scriitură, romanul răspunde și la o serie de întrebări, privind impactul aromânilor la modelarea istoriei românilor, necesitatea opțiunii aromânilor de alipire la Grecia care promitea păstrarea identității și a proprietăților, nașterea intoleranței și fanatismului etc.

Sunt relevate condițiile istorice care i-au format pe aromânii din Macedonia, viziunea lor asupra lumii, dialogul dintre universul patriarhal și noua civilizație, conflictele dintre comitagiii bulgari și andarții greci.

Această saga, construită în jurul aromânilor din Macedonia, valorifică accepția de narațiune legendară ce relatează fapte eroice din vremuri îndepărtate, agitate și pasionante, dar și accepția de povestire completă a faptelor unor oameni deosebiți. Aerul legendar transpare ca un fir roșu de-a lungul romanului: „Teodor cunoștea legendele – toată lumea le știa. Sus, pe coasta dealului din spatele lor era stânca, un bloc de marnă aproape rectangular de lungimea unui corp omenesc – stânca lui Marcu Crale – stânca regelui, unde calul acestuia a lovit cu copita, lăsând o urmă pe când stăpânul său se repezea să dea piept cu turcii pentru a-și ocroti supușii creștini” (p. 15).

Agaton Galan, personaj emblematic, trăitor în vremuri de grea cumpănă pentru aromâni, comportă și el un aer legendar, fiind purtător de glorie și având o descendență exemplară și un cod comportamental moral superior. Un Ilie Moromete în versiune aromână, el devine cap de familie după moartea bunicului său, deținând o poziție autoritară în lumea Mușatei multietnice fiindcă este cel mai „drept” în acțiunile sale, administrează pământul cultivabil din jurul unui conac cu înțelepciune, comportă aceeași etică paternă, implicându-se în educația copiilor săi, este rațional și justițiar în problemele sociale și radical atunci când este vorba de apărarea idealului său. Urmărind evoluția lui Agaton, sub influența experienței directe, a formării sale spirituale în timp, până la închegarea unei concepții de viață, cu contradicțiile inerente, cu deciziile și oscilațiile durute, cu asumarea idealului și deziluziile inevitabile, scriitura devine și un bildungsroman. Prin glisarea personajului prin medii sociale variate se realizează și un tablou al epocii, unul dintre cele mai tulburi din întreaga istorie a lumii balcanice. Viziunea labirintică a universului se cere susținută printr-o scriitură labirintică. Atingerea idealului se face pe căi întortocheate, adevărul nu poate fi atins decât într-o mare înverșunare, ardere și neliniște.

Zeci de personaje care reconfigurează peisajul uman al Mușatei sunt legate de figura lui Agaton, de la bătrânul bunic Agaton și Alexandra, mama sa, până la Naum, Sofia, Mara, Teodor, Filip, Ion, Odiseu, Agati, conturându-se, astfel, o veritabilă frescă a familiei Agaton, care reprezintă și lumea patriarhală a aromânilor cu tot ce presupunea aceasta. Istoria acestei familii devine emblematică pentru întreaga comunitate de aici, afectată de marile prefaceri ale unui „timp care nu mai avea răbdare”.

Complexul aliaj narativ, modelat prin alternarea planurilor narative este gestionat inspirat, (re)construind întreaga țesătura epică a spațiului balcanic insolit. Substratul istoric este subsidiar ficțiunii și se datorează talentului scriitoarei de a crea personaje emblematice ale epocii și capacității de a transfigura evenimentul real în demers romanesc. Cornelia Golna surprinde prin refracție un mediu social sub semnul marilor prefaceri, al îndoielii, al suspiciunii la toate nivelurile. Autoarea nu urmărește neapărat să explice fenomenul din punct de vedere social și istoric, ci, mai cu seamă, să examineze consecințele lui morale, ceea ce reușește extrem de inspirat, începând chiar de la titlu, Eroi pătați.

 

Scris de Diana Vrabie

Diana Vrabie este conferențiar universitar, Catedra de literatura română și universală, Facultatea de Litere (USARB), critic și istoric literar. Doctor în filologie, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Membră a Asociației Ziariștilor Independenți. Autoare a mai multor studii și antologii literare.

Citește și…

Citește și…

Share This