Cronică literară: Romulus Rusan – un Ulise modern al călătoriei spre marea interioară

Scris de Diana Vrabie

22 aug., 2020
Formă nestandardizată a confesiunii auctoriale, specie hibridă, polimorfă şi sincretică, „memorie organizată” şi „serie temporară de accente valorice aşezate asupra evenimentelor” (Caius Traian Dragomir), jurnalul înregistrează cel mai înalt coeficient de actualitate şi autenticitate, deoarece în el autorul propune „o experienţă unică a realului, întreprinsă de unul singur, dar resimţită ca pentru toţi” (Cornel Moraru).
Aşa se explică revendicarea jurnalelor de către istoria literară sau estetica generală. Invazia masivă de jurnale răspunde şi unei acute necesităţi psihologice de exhibare a eu-lui profund şi de confruntare cu un nevăzut alter-ego.
Philippe Lejeune, autor al unor exegeze substanţiale, notează în Eul domnişoarelor că cineva ţine un jurnal „pentru a-şi susţine moralul”, altcineva, graţie jurnalului „îşi rememorează eurile suprapuse”, iar un al treilea se autoiluzionează cu „recuperarea eului autentic”. Jurnalul constituie şi o încercare disperată de a transmite posterităţii mai mult decât scrisul: propria viaţă, care la Katherine Mansfield vrea să fie una „a fiecărei zile”. Delacroix mărturiseşte, însă, că el nu scrie decât pentru sine (autodestinare absolută, în accepţia lui Jean Rousset). Pluralitatea funcţiilor pe care le posedă jurnalul fac mai intim amestecul dintre literatură şi document decât în toate celelalte modalităţi înrudite.

Romulus Rusan – O călătorie spre marea interioară
Cultura noastră, care este una a pudorii, a întârziat, dar nu a împiedicat apariţia jurnalului intim ca gen literar. Mult timp, el s-a dezvoltat în umbra literaturii, dar când orizontul de aşteptare a fost prielnic, jurnalul a ieşit din sertar, devenind un bun public. Într-o primă fază, jurnalele româneşti acoperă o multitudine variată de funcţii cuturale, de registre stilistice şi de strategii comunicaţionale. Astfel, jurnalul românesc apare, în mod firesc, mult mai târziu, sub forma jurnalului de călătorie, „o formulă de discurs eteroclitică, compozită, combinând sau alăturând în varii amalgamuri şi miscelanee supunerea atentă şi probă faţă de realitate cu afirmarea subiectivităţii, balansând pe intervalul dintre textul pragmatic, referenţial şi ficţiune” (Liviu Papadima). Acesta este reprezentat într-o primă fază de călătorii „iluminişti”, precum Dinicu Golescu, Gheorghe Asachi, Timotei Cipariu, succedaţi de Gr. Alexandrescu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri cu notele de călătorie ş. a. Primii noștri călători scriu mai degrabă din necesităţile practice imediate, de unde abundenţa detaliilor, obsesia exactităţii, a informativităţii. Cel care se apropie cel mai puţin de condiţia „funcţionărească” a epistolarului, dovedindu-se un veritabil „cetăţean al lumii” şi un drumeţ cu vocaţie, este Ion Codru-Drăguşanu, „primul care îşi învinge inhibiţia tradiţională în faţa străinătăţii, prin superioara acceptare a condiţiei sale” (Mircea Anghelescu).

O altfel de călătorie ne propune Romulus Rusan, acest spectaculos homo viator, care reconvertește călătoria, în cele trei volume, O călătorie spre marea interioară (Editura Spandugino, 2019), într-o dimensiune superioară a spiritualității, într-o căutare simbolică a celei mai frumoase „lumi posibile”, într-o formă de rezistență prin cultură.

Escortat de prefața Anei Blandiana, în fapt, o „aventură de dinaintea aventurii”, volumul probează condiţia interioară a acestui tip de scriitură care este hibriditatea, înţeleasă nu ca un „compromis între fantezie şi rama pe care o creează faptul autentic sau legea ştiinţifică, ci ca potenţare reciprocă” (Silvian Iosifescu), fiind, în același timp, cum justificat observă prefațatoarea, „eseu de filosofia artei, meditație asupra istorie artei, analiză sociologică și reportaj minuțios al unei călătorii”. Mai mult, prin prefața dată, care nuanțează și completează blocul însemnărilor propriu-zise, scoțând în evidență aventura existențială a cuplului „culpabil” de această călătorie pe verticală, se creează senzația unui jurnal scris la două mâini.

Având drept pretext decernarea premiului Herder de către Universitatea din Viena, însoțită de o serie de inconveniente incredibile, lucrarea va cuprinde povestea spectaculoasă a unui traseu inedit (Europa-Orient), cu cei peste douăsprezece mii de kilometri și tot atâtea stări și trăiri inedite, reanimate de memoria afectivă a celor doi călători. Astfel, vizitând sanctuarul din Epidavros, cei doi recunosc cu stupoare în mulțimea de vizitatori figuri cunoscute, ceea ce îi face să constate: „În aceste monente de tangență ai senzația ciudată că faci parte tu însuți dintr-un spectacol: actor (sau numai figurant?) într-o înscenare de proporții, în care abia dacă apuci să-ți joci rolul, darmite să mai poți vedea miezul lucrurilor”.

Romulus Rusan este un Ulise modern, pentru care marea dintre pământuri a vechilor civilizații reprezintă chiar marea sa interioară

Îmbrăcând un registru narativ împletit intim cu cel descriptiv, jurnalul are rolul de a introduce într-un spectacol mai puțin obișnuit, prezentat de un actor, care „vede și în afara lucrurilor, și înăuntrul lor, cu o sensibilitate care vine dintr-un trecut asumat în perspectiva unui viitor la clădirea căruia participă” (Mircea Anghelescu). Prin imaginaţia verbală, Romulus Rusan are posibilitatea să se ridice deasupra unui locus communis şi să imprime, în felul acesta, discursului reflexii estetice („Deși foarte bogat în exponate, muzeul de pe Ring mărturisește față de moda epocilor succesive un fel dev servilism, tradus pe de o parte prin parțialitate și pe de alta prin inflație”), sociologice („Viața felahului – ne spun cei trei compatrioți – este umilă și pașnică, ei își cresc animalele alături, în casă, și întrețin un adevărat cult al familiei, pe care se străduiesc s-o aibă cât mai numeroasă, în ciuda mortalității infantile deosebit de mari”), psihologice („Este un regret scalar și neutru, care nu se leagă doar de locurile frumoase, ci chiar de cele neplăcute, singura condiție fiind ireversibilitatea, faptul că se rupe din mine totdeauna o bucată de timp, un țărm ce nu va mai putea fi niciodată vizitat decât cel mult în amintire”), culturale („Miezul lucrurilor, la Epidavros, înseamnă din nou medicina, Asclepsios, sacrificiile, purificările, posturile rituale, pasele onirice, vindecările miraculoase”) etc. Scrise în imediata apropiere a trăitului, consemnările poartă pecetea autenticităţii, derivând direct din realitățile livrate de o imensă hartă culturală, reordonându-se pe mai multe niveluri care realizează un continuu schimb între ele.

Este un jurnal cu totul aparte pentru că această călătorie vizează străbaterea universului labirintic existențial în ideea autocunoașterii și autoclarificării, devenind expresia ultimă, verificabilă a lucidităţii autoanalizei, dovada convingătoare a unei intense trăiri interioare și a unor stări poetice extrem de subtile. Din această luptă interioară, proiectată pe suprafaţa paginilor în episoade semnificative, rezultă şi caracteristica frapantă a cărţii de faţă. E complexa „călătorie spre marea noastră interioară”: „Cu mii de aripi albe, de apă, ea vine spre noi, răbdătoare, din necuprinsul mileniilor. Și fiecare val pe care ni-l rostogolește la picioare pare un regret și o promisiune”.

Un Dante care străbate Infernul, Purgatoriul și Infernul, un Telemah care părăsește Itaca natală, descoperitor și degustător de lumi necunoscute, contemplator avid de a scruta nevăzutul, aventurier deschis oricărui tip de cunoaștere, Romulus Rusan este un Ulise modern, atins de viciul ancestral al transgresării limitelor cunoașterii, pentru care marea dintre pământuri a vechilor civilizații reprezintă chiar marea sa interioară.

Scris de Diana Vrabie

Diana Vrabie este conferențiar universitar, Catedra de literatura română și universală, Facultatea de Litere (USARB), critic și istoric literar. Doctor în filologie, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Membră a Asociației Ziariștilor Independenți. Autoare a mai multor studii și antologii literare.

Citește și…

Citește și…
Share This