#Concurs | România – Patria mea istorică!

Scris de Echipa haiSalut

25 aug., 2020
Ce este mai frumos, decât să-ți cunoști rădăcinile strămoșilor tăi, tradițiile și obiceiurile poporului în care te-ai născut, trăiești, gândești, iubești, visezi! Încă de mic copil iubeam foarte mult să ascult minunatele povești ale lui Ion Creangă, poezia lui Mihai Eminescu – „Somnoroase păsărele”, fără de care nu mă duceam la culcare, poveștile lui Petre Ispirescu. Toată această dragoste de carte mi-au inspirat-o părinții și scumpii mei bunici prin nenumăratele cărți adunate și păstrate în biblioteca familială. Deoarece biblioteca este un patrimoniu cultural al familiei, bunicii și părinții mei s-au străduit ca în biblioteca noastră să fie păstrate cele mai vechi cărți ale străbunilor mei, dar și să fie înnoită cu cărți mai moderne, aduse de peste hotare – din România.

Deoarece mama mea este cadru didactic, dragostea de carte, de limba română, de tot ce-i mai frumos – le-am primit din fragedă copilărie. Întotdeauna am fost interesat să cunosc cine au fost strămoșii mei sau de ce în localitatea natală se vorbește în limba română. Multe lucruri interesante despre România le-am aflat prin viu grai de la buneii mei, altele din cărțile din biblioteca familială, dar cele mai frumoase imagini despre România au fost atunci, când am vizitat-o personal.

Din cărțile din biblioteca noastră am aflat că limba română nu întotdeauna a fost vorbită și scrisă ca acum. Părinții și buneii mei au trăit într-o țară comunistă, unde limba strămoșilor mei a fost schimonosită după placul comuniștilor. A fost introdusă chirilica – se vorbea românește, dar se scria cu litere rusești. În anul 1990, bunelul Petrică Cușnir cu doamna Natalia, profesoară de limba română, au fost la Cernăuți, Chișinău, pentru a cere ajutor pentru introducerea în școala natală limba română – vorbită și scrisă corect. Cu ajutorul lui Dumnezeu și a acestor oameni, în anul 1991 a fost introdusă limba română în școala natală.

Iubesc limba strămoșilor mei, de aceea depun toate eforturile ca s-o cunosc mai bine. În timpul liber, citesc cărțile scriitorilor români: Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coșbuc, B.P. Hașdeu, Octavian Goga, Nicolae Filimon, Petre Ispirescu și altele. De asemenea, în biblioteca noastră avem o carte interesantă despre istoria satului natal – „Hagi Curda – un sat românesc din Basarabia istorică”. Această carte a fost scrisă de consăteanul Tudor Iordăchescu. Citind această carte, am aflat multe lucruri interesante. Cartea are mai multe capitole: File de istorie, Fiii satului, Adevăr despre neam și baștină, Tradiții și Obiceiuri. După lectura acestei cărți, am îndrăgit și mai mult limba română și Patria mea istorică – România.

Multe emoții pozitive am avut, când am vizitat România personal. În vara anului 2018, am călătorit cu părinții prin multe locuri interesante din România: mănăstirea Putna, mănăstirea Voroneț, Cetatea de scaun a Sucevei, Chilia lui Daniil Sihastrul. De asemenea, am urcat muntele Rarău, de unde se vedeau locurile pitorești ale României.

O altă călătorie am avut-o în anul 2019, la Iași. Aici am făcut cunoștință cu Bojdeuca lui Ion Creangă, mănăstirea Cetățuia și Statuia lui Mihai Eminescu.
După aceste călătorii minunate și cu amintiri de neuitat, am ajuns la concluzia că îmi doresc ca în viitor să-mi continui studiile în România – Patria mea istorică.

Aș vrea să închei cu o poezie minunată despre limba română, scrisă de consăteanca Natalia Iordachescu:

Eu am un neam străbun, cu limbă strămoșească,
Şi-n limba mea mereu aş vrea că cânt,
Şi vreau ca toţi copiii s-o iubească,
Şi pasărea s-o ciripească-n crâng.
Eu, limba mea maternă în slăvi aş ridica-o,
Doar limbi aşa frumoase ca limba noastră nu-s!
În limba mea străbună pe mama am strigat-o,
Mă rog în limba-mi scumpă eu Domnului de Sus.
Deci fiţi atenţi, voi, oameni, că limba e trecutul,
Prezentul, viitorul şi tot ce-avem mai sfânt!
Şi dacă limba noastră nu vom putea păstra-o,
Pe veci noi vom dispare de pe acest Pământ!

Limba română este hrana sufletului nostru. Este bine să o cinstim, să o păstrăm și să o cultivăm cu sfințenie și dăruire, cu dragoste și respect, ca pe o comoară a sufletului nostru – limba noastră românească!

Scris de:  Cușnir Lilia, 15 ani, Ucraina, Regiunea Odessa.

Citește și…

Citește și…

Share This