#Concurs | România în cărți și în suflet

Scris de Echipa haiSalut

25 aug., 2020
România este țara moșilor și strămoșilor mei, acea țară ce are o importanță deosebită pentru mine. Deși m-am născut în afara României, într-o comunitate istorică – și anume în regiunea Cernăuți, acum Ucraina, mă simt foarte aproape de români și România, în primul rând pentru că vorbesc în limba părinților mei – limba română, studiez la școală tot în limba română, și mă simt fericită că am așa posibilitate, deoarece generațiile care vin după noi nu vor mai putea învăța în limba română toate disciplinele (excepție va face doar limba și literatura română, restul fiind învățat în limba ucraineană; totul se schimbă, iar legislația, cu atât mai mult, nu stă pe loc).

Poți cunoaște patria ta istorică în mai multe modalități. Mie îmi place enorm de mult să călătoresc prin România; anul trecut, cu clasa, am vizitat Putna, „Ierusalimul românesc”, care, consider eu, trebuie vizitat de toți românii măcar o dată în viață, am vizitat Iașul, oraș care m-a impresionat extrem de tare, fusesem la Copou și, cel mai important, am văzut Teiul lui Eminescu.

Eminescu, în mod sigur, este poetul plantat în inima fiecărui român. Pe Mihai Eminescu noi, elevii din Cernăuți, îl simțim probabil cel mai aproape, deoarece Eminescu și-a petrecut adolescența la Cernăuți – cea mai frumoasă perioadă din viața lui, a trecut aici, pe străzile pe pavajul cărora astăzi pășim noi. Opera poetică a lui Eminescu ocupă un loc deosebit în biblioteca mea, sunt cărți cu o istorie aparte. În perioada tinereții buneilor mei, cărțile erau scrise în limba „moldovenească”, adică în inventata limbă, scrisă cu caractere chirilice. De aceea, bunica mea căuta să procure cărți din România, iar după ce a căzut cortina, de fiecare dată când avea posibilitatea să se deplaseze în România, aducea ceva cărți, spre marea mea bucurie, fiindcă grație ei, acum pot face cunoștință cu majoritatea clasicilor literaturii românești.

Îmi place tare lectura în română, ador să citesc cărțile marilor noștri clasici, în primul rând pentru că mă duc cu gândul în lumea fabuloasă a României din trecut, a țării străbuneilor mei. Citind, astfel, de cărți ca „Hanul Ancuței” a lui Mihail Sadoveanu, sau „Amintirile din copilărie” a lui Ion Creangă, mă cufund în atmosfera plaiului natal de altă dată – toate sunt atât de aproape și de cunoscute. În cărțile lui Liviu Rebreanu sau George Călinescu am făcut cunoștință cu zona Ardealului și cu Bucureștiul din trecut. Bucureștiul, din păcate, l-am vizitat doar o singură dată și nici nu am stat prea mult petru a face cunoștință binișor cu capitala României. Însă, am cunoscut Bucureștiul prin lectură, citind „Enigma Otiliei”.

Sunt foarte multe cărți care ne apropie și mă simt fericită că pot cunoaște România prin lectură. Cărțile clasicilor literaturii românești pe care le am în biblioteca mea mă fac să fiu demnă de predecesorii mei, să vorbesc o limbă românească decentă și să mă simt mai aproape de tot ce este românesc.

Din păcate, acum nu sunt posibile călătoriile în România, precum și în multe alte țări ale lumii, pandemia declanșată ne-a obligat să ne distanțăm social și unica modalitate de care dispunem la momentul actual pentru a cunoaște ceva nou, pentru a vizita locurile frumoase locurile dragi sufletului, cum este România pentru mine, este citirea cărților.

Sperăm că va trece totul, și într-un final vom fi liberi să ne deplasăm unde dorim fără teamă. Iar noi, elevii Gimnaziului românesc „Alexandru cel Bun” din Cernăuți, vom putea relua călătoriile în patria istorică, România, pentru a ne cunoaște istoria glorioasă a neamului, și pentru a procura cât mai multe cărți valoroase.

Scris de:  Daniela Struț, eleva cl. a 7-a , Cernăuți, Ucraina.

Citește și…

Citește și…

Share This