#Concurs | Diana Spînu – România din biblioteca mea

,,Muntenia, Transilvania, Moldova nu există pe fața pământului; există o singură Românie: există un singur scop și un singur suflet, în care toți nervii și toate suspinele vibrează unul către altul“, mărturisea una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile, Bogdan Petriceicu Hașdeu, martorul Micii Uniri din 1959.

Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859,  la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești. Datorită perspicacității domnitorului Ioan Cuza și a colaboratorului său, Mihail Kogălniceanu, au fost inițiate un șir de reforme importante în Țara Moldovei și Țara Românească, sporind încrederea oamenilor în Unire. De exemplu: secularizarea averilor mănăstirești din 1863, regorma agrară din 1864, cea a învățământului, creând un cadru modern de dezvoltare a țării, ceea ce a servit ca premisă pentru cel de al doilea eveniment răsunător ,,Marea Unire“ din 1918.

Deci, odată angajată în primul război mondial din 1916, România reușește în 1917 să oprească ofensiva trupelor austro-germane și planul german de ocupare a teritoriului Moldovei și de scoatere a României din război. Drept urmare, la 27 martie 1918, Basarabia a fost prima provincie românească din afara granițelor țării de atunci care a cerut cu insistență unirea cu Patria mamă.

Soroca este primul oraș care face pasul unirii, conform Adunării generale a oamenilor din 28 februarie 1918, fiind urmată de Bălți și Chișinău. Basarabia a început, astfel, procesul de reîntegire, iar Ion Inculeț, președintele organului legislativ Sfatul Țării, a rămas în memoria neamului ca unul dintre principalii ctitori ai României Mari.

O geamănă a Basarabiei a fost Bucovina: ,,Frântă în două, crucificată pe Golgota istoriei”, care reușește și ea să se unească pe vecie în „Grădina Maicii Domnului, România“. Dovada faptului menționat este convocarea Congresului General al Bucovinei din 15 noiembrie 1918 de la Cernăuți; Iancu Flondor, președintele guvernului bucovinean, a propus delegaților spre discutare și aprobare ,,Declarația de Unire a Bucovinei cu România“, ceea ce s-a realizat cu succes. Datorită lui,  exact în urmă cu 102 ani, armata română a intrat în orașul Cernăuți, îndepartând pericolul bolșevic. O dovadă a aspirației spre idealul roman a lui Iancu Flondor a fost promovarea limbii române în administrație și școli, inspirând comunitatea română până în zilele noastre.

Unirea Bucovinei cu Patria mama a fost urmată și încununată de actul istoric de la 1 decembrie 1918, când a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a hotărât unirea Transilvaniei, a Banatului, a Crișanei și Maramureșului cu România. În ziua de duminică, 1 decembrie 1918, clopotele bisericilor românești din Alba Iulia chemau la slujba ,,învierii ” și ,,unirii “ neamului nostru. După slujbă, s-a întrunit Adunarea națională constituantă, la care au participat cei 1228 delegați oficiali care au votat unirea, în frunte cu cei trei președinți: Gherghe Pop de Băsești, Episcopul Ioan I. Papp al Aradului și Demetriu Radu al Oradiei.

 

Între vorbitorii de la tribunele rânduite pe câmpul lui Horea se numără și slujitorii Bisericii românești. De pildă, Miron Cristea, Episcopul Caransebeșului, afirma: ,,Simțesc că astăzi prin glasul nostru unanim vom deschide larg și pentru totdeauna porțile Carpaților, ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viață românească“. În consecință, Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920 a recunoscut valabilitatea actelor unirii românilor din Basarabia, Bucovina și Transilvania cu România. Prin acest moment istoric important, s-a împlinit dorința de veacuri a românilor, stăpânind în propriile mâini idealul și destinul neamului nostru, cel românesc.

În pofida faptului că Basarabia a respirat aer pur românesc doar 22 de ani, cultura acestui ținut a progresat. De exemplu, au avut loc succese în domeniul învățământului și a procesului de întregire spirituală, afirmându-se școala românească. Drept dovadă, manifestările culturale care au început odată cu organizarea primelor cursuri pedagogice la Soroca, datorită Fundației Culturale Regale ,,Principele Carol” și Adunării Generale din 4 mai 1935, conduse de domnii Bârsănescu și V. Darea de la Universitatea ,,A. Ioan Cuza“ din Iași, continuă cu organizarea primului teatru românesc, unde în rol de artiști s-au remarcat aceiași profesori ardeleni. Chiar dacă nu au reușit să șteargă hotarul de peste Prut, românii de pe cele două maluri au construit poduri culturale, economice și sociale, astfel la momentul actual, zeci de localități din Republica Moldova și România au încheiat acorduri de înfrățire.

Fiind o patriotă a baștinei mel , afirm cu certitudine succesul relațiilor de cooperare Moldova – România la momentul actual prin proiectul realizat de Primăria Soroca în parteneriat cu autoritățile buzoiene și anume reconstrucția bijuteriei medievale, Cetatea Soroca și lucrările de refacere a falezei Nistrului. De asemenea, cu aportul considerabil al Consiliului Județean și Primăriei municipiului Buzău a fost deschisă în 1993, Biblioteca de carte românească ,,Basarabia  . Tot la Soroca, datorită aportului Anei Bejan, fondatoarea primului liceu românesc ,,Constantin Stere “ din 1991 și donației oferită Republicii Moldova de către ex-președintele României, Trăian Băsescu, a fost construită în anii 2011-2012, biserica de lemn în stil maramureșean și poartă hramul ,,Sfinții Martiri Brâncoveni“. De asemenea, biserica ,,Sf. Cuv. Parascheva“ a fost construită în 2017, cu sprijinul Mitropoliei Moldovei și a Bucovinei. Astfel, datorită susținerii fraților din România, au fost reanimate și construite din temelii obiective ce leagă sufletul Basarabiei de țărmurile României.

 

Astăzi, nutrim și respirăm sfânta idee că Idealul neamului românesc într-o bună zi de la Dumnezeu, va deveni din nou realitatea din 1918, care ne-a dovedit unitatea noastră de neam, adevărul care pulsează până în prezent în inimile noastre.

Scris de: DIANA SPÎNU

17 ani, Moldova

„România din biblioteca mea”, Ediția a II-a

Concurs de eseuri

Citește și…

Citește și…

Share This